Inner Odyssey – Not just another Erasmus blog

Escalada

April 28, 2008 · Leave a Comment

Unul dintre motivele de bucurie ale acestul timp petrecut la Grenoble este faptul ca a reusit sa adun curajul de a incerca escalda.

A fost mai usor decat la Bucuresti, pentru ca aici l-am ales ca sport in cadrul scolii. Si imi place cum este organizat si aspectul sporturilor aici. Exista o scoala speciala de escalada – ca sialte scoli de sport- in cadrul campusului, cu profesori specializati. In cadrul acestor scoli putem noi sa ne alegem sa practicam unul sau mai multe sporturi, notate sau doar in regim de loisir.

Si asa am reusit eu sa am apropii de acest vis al meu. Am invatat o multime de lucruri despre catarare, despre oameni si despre Dumnezeu pe peretele de escalda. Am invatat ca desi increderea mi-o puneam cel mai mult in maini, ele sunt utile doar pentru a asigura echilibrul cateodata. In schimb picioarele sunt esentiale pentru ca ele sunt cele care trebuie sa avanseze primele. A fost greu pana ce mi-am schimbat perpectiva in acest sens.

Apoi faptul ca escalada este un sport care se face in doi – in timp ce unul urca celalat il asigura – m-am invatat multe despre relatii si despre relatia cu Dumnezeu. Este mult mai relaxant sa ai incredere in celalat ca isi indeplineste bine rolul pentru care si-a asumat raspunderea si tu sa inaintezi linistit, stiind ca nu esti singur. Si mi-am dat seama ca in escalada vietii mele, singurul cu care vreau sa fac echipa, singurul care vreau sa ma asigure este Domnul. Si asa cum am invatat ca nu e ceva rau sa cazi – daca esti bine asigurat – stiu ca si atunci cand in viata se intampla ca peretele sa devina imposibil de urcat, Domnul inca ma asigura si daca o sa imi dau drumul nu va fi decat pentru ca a cauta un nou echilibru. Asa a spus Manu, profesorul meu de escalada, ca dezechilibrul este bun cateodata pentru ca te ajuta sa gasesti un echilibru mai bun decat cel dinainte. Si cred ca a avut dreptate nu numai in ce priveste catararea.

Si acum cand ultimul curs se apropie am hotarat ca saptaana viitoare sa nu fie ultima mea mea intalnire cu prizele de pe perete. Ci sa fie doar introducerea unei povesti captivante…

Categories: Uncategorized
Tagged:

0 responses so far ↓

  • There are no comments yet...Kick things off by filling out the form below.

Leave a Comment